Salut si bine ai venit la primul meu blog post!
M-am tot gandit cu ce ar trebui sa incep si despre ce as putea sa iti vorbesc. Am rasfoit printre sutele de sedinte cu bebei minunati pe care i-am fotografiat si nu m-am putut decide pe care sa ti-l arat primul, iar apoi mi-am dat seama de ce nu ma pot decide … caci inainte de orice altceva as vrea sa ma cunosti pe mine.
Stau in fata calculatorului si ma intreb cate sa iti spun si despre care parte a mea sa iti vorbesc. In timp ce degetele mele ating incet tastele asternand pe monitor povestea pe care o cunosc mult prea bine ma intreb cat de vulnerabila as vrea sa fiu in fata ta. Raspunsul il primesc usor atunci cand ma intorc in sufletul meu caci nu pot fi nimeni altcineva decat eu, iar asta inseamna sa fiu sincera si foarte vulnerabila … asa ca hai sa incepem.
Eu sunt Andrea, sunt mama, fotograf si suflet de artist. Imi plac cafeaua si dulciurile si nu sunt o persoana de buna voie matinala. Imi plac zilele ploioase in care poti sa lenevesti sub o patura in fata geamului si sa citesti o carte buna, dar si mai mult ador sentimentul pe care il am atunci cand piticul imi adoarme in bratele mele dupa ce i-am citit a mia oara carticica preferata. Imi place sa ne plimbam in livada noastra, sa stam in hamac si sa descoperim impreuna totul despre gandacei, melcisori, pisicei si toate lucruile care o viata simpla ni le ofera. Ador sunetul valurilor marii desi sunt foarte departe de noi, iar diminetile in care pot sa vad soarele iesind din mare iar mai apoi sa atipesc intinsa pe nisipul fin sunt adevarate comori pentru mine … ai ghicit sunt un suflet al marii. De ce imi place marea? Pentru ca indiferent de greutatile prin care am trecut in viata aceasta sau de bucuriile care m-au imbratisat, marea a fost mereu constanta pentru mine la fel ca si dragostea omului pe care ma bucur sa il iubesc, sufletul meu pereche.
Nu imi plac pantofii cu toc… nu imi plac defapt deloc pantofii, iar daca ma lasi sa aleg mereu voi alege sa umblu desculta prin iarba sau pe nisip. Nu imi plac filmele in alte limbi in afara de engleza si romana pentru ca nu am rabdare sa citesc subtitrarile. As spune ca nu imi plac schimbarile, dar as minti … mi-e frica de schimbari.
Am planuri marete si vise care sunt sigura ca vor deveni realitate, dar foarte putine dintre acestea sunt legate de lucruri pe care mi le-as dori, ci mai mult de experiente de care imi doresc sa avem parte ca familie. Pretuiesc foarte mult timpul petrecut alaturi de baietii mei si sunt mereu atenta la amprenta pe care o lasa iubirea mea in sufletul lui Tudor caci vreau sa il invat ca iubirea este mai presus de orice altceva pe pamantul acesta.
Mai mult ca perfectul meu este motivul pentru care am devenit fotograf de nou-nascuti si familie. A fost o decizie pragmatica la momentul respectiv. Atunci cand am devenit mama nu am avut posibilitatea sa mai particip la evenimente de 15-20 de ore, dar de fapt cred ca a fost doar serie de decizii oportune care m-au indreptat spre ceea ce sufletului meu ii place cu adevarat sa faca, sa fotografieze nou-nascuti, copii, familii, iubire.
Ador ceea ce fac si asta ma face sa ma trezesc zambind in fiecare dimineata, cu toate ca iti spusesem deja ca nu sunt o persoana tocmai matinala. Ador falcutele, puful, mirosul de lapte, dar cel mai mult ador faptul ca atunci cand ma uit la cei mici pot vedea un viitor plin de speranta, iar eu am onoarea sa fotografiez inceputul acestui viitor. Ce poate fi mai frumos decat asta?
Ar mai fi multe de povestit … ti le voi povesti cu drag la o cafea in studioul meu atunci cand vei alege sa imi incredintezi amintirile voastre pline de iubire pentru a le pune la pastrare.
Cu drag,
Andrea
